Engie România, unul dintre cei mai mari jucători de pe piața de furnizare de gaze naturale, și cel mai mare furnizor pentru populație din țară, și-a exprimat intenția de a nu mai fi furnizior de ultimă instanță (FUI) de gaze naturale de la jumătatea lunii viitoare. A notificat ANRE în acest sens.
Engie și-a manifestat intenția de a nu mai fi FUI de gaze chiar printr-o soliciare adresată unui client pe care urmează să îl preia în portofoliu. Acolo, Engie arată că a solicitat Autorității de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) că dorește să renunțe la acest statut.
“Furnizarea în regim de ultimă instanță se asigură pentru o perioadă temporară, cu mențiunea că ENGIE Romania S.A. a notificat A.N.R.E. intenția de a renunța la calitatea de furnizor de ultimă instanță începând cu data de 15.12.2021. În cazul în care solicitarea va fi aprobată, clienții care au asigurată furnizarea în regim de ultimă instanță la acea dată vor fi preluați de un alt furnizor de ultimă instanță desemnat de A.N.R.E”, arată Engie în notificarea trimisă clientului.
Ce rol are FUI
Anunțul Engie este de natură să provoace și mai multă agitație pe piața gazelor naturale. În ultimele luni, mai mulți furnizori de gaze pentru populație, unii cu zeci de mii de clienți, au informat ANRE că nu mai pot susține business-ul de furnizare pentru casnici și ș-au depus (sau urmează să-și depună) licențele. În situația de a opri furnizarea sunt Hargaz Harghita Gaz, Măcin Gaz, Progaz P&D, Vega 93, Restart Energy și, mai nou, Tulcea Gaz. Asta doar până acum.
Potrivit reglementărilor în vigoare, clienții acestor furnizori nu pot rămâne fără gaze și, în cazul în care furnizorul lor nu le mai poate asigura aprovizionarea, ei sunt trecuți de către ANRE la furnizorul de ultimă instanță (FUI), la prețul de ultimă instanță. FUI le va asigura aprovizionarea până la momentul în care ei își vor găsi alt furnizor.
În momentul de față, sunt șase FUI de gaze: Engie, CEZ, Premier Energy, Electrica Furnizare, CIS Gaz și Tinmar Energy. Atunci când clienții rămân fără furnizorul lor, ei sunt “alocați” automat acestor furnizori, pe criteriul celui mai mic preț de FUI. Acum, clienții ajung la Engie, pentru că în această perioadă aici este cel mai bun preț: circa 640 de lei/MWh de gaze, un preț foarte mare comparativ cu ce plateau oamenii la vechiul furnizor.
După cum se vede din listă, Engie este cel mai mare furnizor de gaze dintre FUI, iar acum a anunțat că vrea să renunțe la a mai prelua clienții furnizorilor care mor. Potrivit unor surse apropiate situației, ANRE nu se va putea opune deciziei furnizorului, pentru că nu are nicio pârghie legală în acest sens.
Așadar, după ce Engie nu va mai fi FUI, clienții care rămân fără furnizor vor fi alocați celor care rămân FUI. Sau celor car vor mai rămâne pentru că, potrivit unor informații care circulă în piață (nu am putut verifica încă), și CIS Gaz ar fi informat ANRE că dorește să renunțe la statutul de FUI. Se ridică întrebarea: ce se va întâmpla cu clienții casnici rămași fără furnizor dacă, urmând comportamentul liderului pieței, niciunul din ceilalți furnizori nu mai vrea să fie FUI? Pe legislația atuală, ANRE ar urma să oblige pe cineva să devină FUI, dar lucrurile nu sunt pe deplin clare, pentru că această situație nu a apărut niciodată.
De ce nu mai vor să fie FUI
Statutul de FUI poate să aducă, în condițiile actuale de piață, mai multe bătăi de cap decât beneficii furnizorului. În teorie, ar trebui să fie o activitate de care ei să nu fugă, pentru că prețul mare de FUI, care este transmis ANRE, acoperă toate costurile. În practică însă, cu actualele turbulențe de pe piața gazului, nu mai este un avantaj să fii FUI. Iată câteva motive:
Preluarea unui număr semnificativ de clienți, cu un isoric de consum necunoscut, înseamnă pentru FUI că trebuie să cumpere din piață cantități suplimentare de gaze, fără a acest lucru să fi fost anticipat înainte. Le va cumpăra la prețul mare al pieței cu livrare apropiată în viitor, de unde poate, (de aceea prețul de FUI este mai mare) dar nu știe exact cât să cumpere, pentru că nu știe cât va rămâne clientul la el înainte de a pleca la alt furnizor, iar actualul FUI rămâne cu gaz cumpărat la preț mare. La zeci de mii de clienți preluați, cu consumul suplimentar și dezechilibrele aferente care trebuie acoperite, nu este un risc de neglijat.
În al doilea rând, ca urmare a mecanismului de protejare a clienților pe perioada iernii, inclusiv prețul final de ultimă instanță este plafonat. Așadar, chiar dacă va cumpăra din piață cantitățile suplimentare la preț mare, FUI nu poate factura clientului preluat de la alt furnizor la mai mult de 370 de lei/MWh, preț final. Or, spre exemplu, acum, la BRM, ultimul preț pentru gaz cu livrare în decembrie, fără tarife și taxe, este de 372 de leiMWh. Urmează ca, pe baza unui mecanism care nu a fost pe deplin clarificat, să primească înapoi banii de la stat-diferența- la o lună după ce a emis factura pentru consumul lunii precedente.
Am solicitat Engie un punct de vedere referitor la situația creată. Îl vom publica imediat ce îl vom primi.
Sursa foto: www.engie.ro
